OSB-ul este unul dintre cele mai folosite panouri în construcțiile pe structură din lemn. Este un material foarte util, dar poziția lui în perete, acoperiș sau planșeu contează. Problema nu este dacă OSB-ul este „bun” sau „rău”, ci unde este montat, ce straturi avem înainte și după el și cât de ușor se poate usca structura dacă în ea ajunge umiditate.

Ce este OSB-ul?

OSB vine de la Oriented Strand Board și este o placă realizată din fâșii lungi de lemn, orientate în mai multe direcții și presate împreună cu rășini.

Orientarea controlată a fâșiilor îi oferă rezistență și rigiditate, motiv pentru care OSB-ul este utilizat frecvent în construcțiile pe structură din lemn.

La ce folosim OSB-ul?

Din punct de vedere al umidității, OSB-ul mai are însă o caracteristică importantă: opune o rezistență mult mai mare trecerii vaporilor decât vata minerală.

Cum ajunge umiditatea într-un perete?

Umiditatea poate ajunge în structură în mai multe moduri.

Prin difuzie, vaporii de apă trec lent prin materiale. Unele materiale îi lasă să treacă foarte ușor, iar altele îi încetinesc.

Prin neetanșeități, aerul cald și umed din interior poate pătrunde prin rosturi, prize, cabluri, racorduri sau alte străpungeri. Acest mecanism poate transporta umiditatea mult mai rapid decât simpla difuzie. Dacă aerul ajunge într-o zonă suficient de rece, o parte din vaporii de apă poate condensa.

Mai putem avea și apă lichidă provenită din infiltrații, probleme la acoperiș, racorduri executate greșit sau umiditate rămasă în construcție din timpul execuției.

Ce înseamnă Sd?

Pentru a înțelege diferența dintre materiale putem folosi valoarea Sd. Simplificat, aceasta exprimă cât de mare este rezistența unui strat la trecerea vaporilor de apă.

Pentru ROCKWOOL Multirock, producătorul declară μ = 1, ceea ce arată o rezistență foarte redusă la difuzia vaporilor.

Pentru KRONOSPAN OSB Superfinish ECO, OSB/3 de 15 mm, producătorul declară direct:

Sd = 2,3–2,5 m

Diferența este importantă: vata minerală este foarte deschisă la difuzia vaporilor, în timp ce OSB-ul îi opune o rezistență mult mai mare.

OSB-ul nu este impermeabil la vapori, dar poate încetini uscarea unei alcătuiri în direcția în care este montat.

Cum ar trebui gândite straturile?

Ca principiu simplu de pornire pentru sezonul rece, este favorabil să controlăm trecerea vaporilor dinspre interior și să păstrăm o capacitate bună de uscare către exterior.

mai restrictiv spre interior → mai deschis spre exterior

Aceasta nu este însă o regulă matematică prin care fiecare strat trebuie să aibă obligatoriu un Sd mai mic decât cel anterior.

Contează împreună rezistența la difuzie, poziția și temperatura straturilor, termoizolația, etanșeitatea casei, umiditatea din interior și posibilitatea de uscare.

Prima placă OSB este amplasată spre interior. În această poziție poate contribui la controlul trecerii vaporilor și, dacă rosturile și străpungerile sunt bine etanșate, poate participa și la realizarea stratului de etanșeitate la aer.

După ea avem 15 cm de vată minerală, un material foarte deschis la difuzia vaporilor.

Apoi apare a doua placă OSB de 15 mm. Pentru produsul ales în exemplul nostru, producătorul declară un Sd de 2,3–2,5 m.

Practic, după un strat foarte permeabil apare din nou un material cu o rezistență mult mai mare la difuzie. Din acest motiv, uscarea către exterior poate fi încetinită.

Dar asta nu înseamnă automat că va apărea condens.

De ce contează cei 10 cm de vată de la exterior?

După cea de-a doua placă OSB avem încă 10 cm de vată minerală.

Această termoizolație nu doar reduce pierderile de căldură. Ea ajută și la menținerea OSB-ului la o temperatură mai ridicată în timpul iernii.

Să comparăm:

În prima situație, OSB-ul este mai aproape de partea rece a peretelui.

În a doua, termoizolația montată în exteriorul lui îl menține mai cald. Cu cât temperatura OSB-ului este mai ridicată, cu atât scade riscul ca în acea zonă să apară condens.

Contează și ceea ce montăm după vată. Membranele, straturile suport și finisajul fațadei pot influența la rândul lor capacitatea ansamblului de a se usca spre exterior.

De aceea, „OSB la exterior” nu înseamnă automat condens sau mucegai. Trebuie analizată întreaga alcătuire.

Etanșeitatea casei contează foarte mult

Același perete se poate comporta diferit în două case diferite.

Dacă rosturile, racordurile, cablurile și străpungerile sunt bine etanșate, cantitatea de aer cald și umed care poate ajunge accidental în structură este mult redusă.

Dacă avem însă neetanșeități la prize, cabluri, rosturile dintre plăci sau racorduri, aerul umed poate ajunge direct în interiorul peretelui.

Dacă întâlnește acolo o suprafață suficient de rece, poate apărea condens.

Contează și umiditatea din interior

Aceeași alcătuire poate avea un comportament diferit într-o casă cu umiditate controlată față de una în care, iarna, umiditatea interioară rămâne ridicată perioade lungi.

Dușurile, gătitul, uscarea hainelor și chiar ocupanții produc constant umiditate. Cu cât umiditatea din interior este mai mare, cu atât crește și solicitarea asupra anvelopei.

De aceea, o casă bine etanșată trebuie să aibă și o ventilare corespunzătoare.

Soluția este practică: vata termoizolează, iar OSB-ul permite circulația sau depozitarea obiectelor în pod.

În acest caz trebuie făcută însă o diferență importantă față de peretele din exemplul anterior.

O placă de beton continuă, uscată și cu străpungerile bine etanșate limitează foarte mult pătrunderea aerului interior în termoizolație. Prin urmare, simpla existență a OSB-ului deasupra vatei nu înseamnă că vom avea automat o problemă de condens.

OSB-ul devine însă relevant pentru posibilitatea de uscare către pod dacă în alcătuire există umiditate provenită din execuție, din infiltrații, dintr-o străpungere neetanșă sau dintr-o altă sursă accidentală.

Dacă întreaga suprafață este acoperită cu OSB, această uscare către pod poate fi mai lentă decât în zonele în care termoizolația rămâne deschisă.

Dacă avem nevoie doar de acces în pod

Dacă OSB-ul este folosit doar pentru circulație sau depozitare, merită să analizăm dacă este necesar să placăm întreaga suprafață.

• Putem placa doar traseele pe care circulăm.
• Putem utiliza o placare discontinuă, dacă modul de folosire permite.
• Putem ridica suprafața de circulație, astfel încât spațiul de sub ea să comunice cu aerul podului.

Dacă OSB-ul nu are rol structural, pot fi analizate și alte variante de placare, inclusiv soluții discontinue sau perforate.

Iar dacă OSB-ul are rol structural, acesta nu trebuie găurit, tăiat sau modificat fără verificarea efectului asupra rezistenței ansamblului.

Cum poate arăta un OSB care a rămas umed?

Fotografiile următoare arată situații reale în care suprafața OSB-ului prezintă pete și înnegriri importante.

Ele arată ce se poate întâmpla atunci când materialul rămâne umed o perioadă suficient de lungă, dar nu ne spun singure de unde a provenit umiditatea.

Cauza poate fi condensul, aerul umed care a pătruns prin neetanșeități, o infiltrație de apă, umiditatea rămasă din timpul execuției sau o combinație a acestor factori.

Ce se poate întâmpla dacă OSB-ul rămâne umed?

O umezire accidentală urmată de uscare nu trebuie confundată cu o situație în care materialul rămâne umed perioade lungi sau se umezește în mod repetat.

Dacă umiditatea persistă, pot apărea:

• pete și înnegriri;
• dezvoltarea mucegaiului la suprafață;
• umflarea muchiilor;
• deformări și modificări dimensionale;
• creșterea umidității elementelor de lemn din jur;
• în timp, degradarea materialelor și reducerea durabilității ansamblului.