În articolul despre membrana anticondens am explicat cum protejează aceasta acoperișul de apa ajunsă sub țiglă sau tablă. Deasupra membranei, alcătuirea unui acoperiș ventilat trebuie să asigure și circulația aerului.

Spațiul dintre membrană și învelitoare funcționează ca un canal: primește aer din exterior, îi permite să circule pe sub învelitoare și îl evacuează prin deschideri prevăzute în partea superioară. Simplul fapt că există un gol între straturi nu înseamnă că acesta este ventilat.

1. Ce rol are ventilarea sub învelitoare?

Ajută la evacuarea umezelii. În acest spațiu poate ajunge umiditate din aerul exterior, din materialele puse în operă sau prin difuzia vaporilor din straturile acoperișului. Aerul care se reînnoiește poate prelua și evacua o parte din această umiditate, favorizând uscarea în condiții favorabile. Efectul depinde și de temperatura și umiditatea aerului exterior.

Reduce o parte din căldura transmisă vara. Învelitoarea se încălzește la soare și cedează căldură către straturile de dedesubt. Circulația aerului poate evacua o parte din această căldură. Cercetările asupra acoperișurilor ventilate cu țiglă confirmă acest efect, dar amploarea lui depinde de geometrie, deschideri, vânt și alcătuire. Nu există un procent de economie valabil pentru orice casă.

Contribuie la durabilitatea acoperișului. Limitarea perioadelor în care materialele rămân umede ajută la protejarea lemnului și a celorlalte componente. Ventilarea și evacuarea apei se completează: aerul favorizează uscarea, iar membrana conduce apa lichidă către exterior.

Ventilarea nu garantează absența condensului și nu compensează infiltrațiile sau neetanșeitățile importante. La un acoperiș termoizolat, bariera de vapori / membrana de control al vaporilor și etanșarea la aer de la interior rămân esențiale. În alcătuirea acoperișului trebuie asigurată protecția termoizolației împotriva circulației necontrolate a aerului. Membrana exterioară poate îndeplini acest rol dacă este adecvată și montată continuu, cu îmbinările și racordurile etanșate. Aerul circulă în canalul prevăzut deasupra ei, fără să traverseze necontrolat izolația.

2. Cum circulă aerul și unde se montează șipcile?

La un acoperiș înclinat obișnuit, aerul intră la streașină, circulă în direcția pantei și iese la coamă sau printr-un detaliu de evacuare din partea superioară. Mișcarea este produsă de diferențele de temperatură și de presiunile create de vânt. Debitul și chiar sensul local al curgerii pot varia cu vremea.

Contrașipci și șipci suport

În sistemele cu învelitoare montată pe șipci, cele două rânduri de lemn au poziții și roluri diferite:

Șipcile transversale sunt ridicate de contrașipci, astfel încât aerul și apa să poată trece pe dedesubtul lor. Montarea lor direct pe membrană poate întrerupe acest traseu. În această alcătuire, înălțimea utilă a canalului se măsoară între membrană și partea inferioară a șipcilor suport. Ea este dată de înălțimea contrașipcilor, redusă de eventualele deformări ale membranei sau obstacole. Înălțimea șipcilor suport nu se adaugă la această valoare.

La tabla fălțuită sau la alte învelitori care cer un suport continuu superior, alcătuirea diferă: stratul ventilat poate fi între membrana inferioară și astereala care susține învelitoarea. O membrană structurată de separație, montată imediat sub tablă, are propriul rol și nu se confundă cu acest canal.

3. Cât de mare trebuie să fie spațiul ventilat?

Dimensionarea pornește de la panta acoperișului, lungimea traseului de la streașină la evacuare și secțiunea disponibilă pentru aer. Contează și tipul învelitorii, clima, expunerea și particularitățile sistemului.

O pantă mai mică și un traseu mai lung pot cere un spațiu mai înalt. La aceeași lungime a versantului, scăderea pantei reduce diferența de nivel dintre intrare și ieșire și, pentru condiții termice comparabile, efectul de tiraj. Pe un traseu lung cresc și rezistențele la curgere. De aceea, o contrașipcă aleasă numai după dimensiunea disponibilă în depozit poate fi insuficientă.

Un exemplu concret apare în manualul tehnic Bramac: pentru alcătuirea descrisă, acesta indică minimum 50 × 50 mm pentru contrașipci și dimensiuni mai mari la pante mici și căpriori lungi. Câteva valori din tabelul de dimensionare sunt:

Extras de valori din tabelul „Dimensionarea subventilației”, pagina tipărită 98. Sunt repere pentru sistemul descris de producător, nu o dimensionare universală pentru orice țiglă sau tablă.

La pante foarte mici, simpla majorare a spațiului nu demonstrează că ventilarea va fi suficientă. Se verifică întregul traseu, inclusiv poziția deschiderilor. În paralel, se respectă panta minimă admisă pentru învelitoare și cerințele de etanșare ale membranei: un canal mai înalt nu compensează utilizarea lor în afara domeniului permis.

4. Intrarea, ieșirea și continuitatea canalelor

Pentru ca spațiul dimensionat să funcționeze, are nevoie de deschideri utile la ambele capete. La streașină se folosesc grile, benzi perforate sau elemente de ventilare care permit trecerea aerului și limitează pătrunderea păsărilor, insectelor și resturilor.

La alegerea lor contează secțiunea liberă declarată pentru aer, după scăderea suprafeței ocupate de material. De exemplu, un gol de 2 cm înălțime pe 1 m lungime are geometric 200 cm². Dacă o grilă ipotetică păstrează doar 50% suprafață liberă, rămân 100 cm². Acesta este un exemplu de calcul, nu o cerință de dimensionare.

Evacuarea se realizează printr-o coamă ventilată, o închidere ventilată la partea superioară a acoperișului într-o apă sau accesorii prevăzute de sistem. Mortarul, spuma ori închiderile compacte nu trebuie să obtureze deschiderile proiectate. O ieșire mare nu corectează o intrare blocată.

Ventilarea deasupra membranei nu cere automat tăierea acesteia la coamă. Într-o alcătuire cu membrană continuă și permeabilă la vapori, aerul poate fi evacuat deasupra ei. Deschiderea stratului inferior se stabilește după alcătuire și instrucțiuni; în sistemele care cer continuitate etanșă la apă, aceasta se păstrează.

Ferestrele de acoperiș, coșurile, lucarnele, doliile și muchiile pot întrerupe canalele. Zonele afectate primesc trasee de ocolire ori admisie și evacuare suplimentare, conform proiectului. Decuparea lemnului sau montarea câtorva țigle de aerisire fără verificarea canalelor deservite nu rezolvă automat problema. Cercetările experimentale arată că forma intrării și obstacolele influențează pierderile de presiune și circulația aerului.

5. Racordul la jgheab: apa trebuie evacuată, iar aerul trebuie să poată intra

La streașină se întâlnesc două trasee de apă: cel de pe învelitoare și cel de pe membrana aflată dedesubt. În detaliul cu descărcare în jgheab, apa colectată de membrană trece pe șorțul metalic de streașină / piesa de picurare și apoi în jgheab.

Condiții pentru racordul la jgheab

Racordul trebuie să îndeplinească simultan câteva condiții:

• Scurgere fără contrapantă. Membrana și șorțul au un traseu care conduce apa spre exterior, fără pungi în care aceasta să stagneze.
• Suprapunere în sensul apei. Membrana vine peste zona de preluare a șorțului, iar îmbinarea se lipește sau se sudează prin soluția compatibilă cu sistemul.
• Continuitatea șorțului. Îmbinările dintre piesele metalice și capetele se rezolvă astfel încât apa să nu ajungă în spatele paziei sau în fațadă.
• Poziție corectă a jgheabului. Acesta primește apa de pe ambele trasee, fără să creeze o ridicare a membranei și fără să obtureze admisia aerului.
• Intrare de aer păstrată liberă. Grila, prima șipcă, finisajul fațadei și accesoriile de streașină se coordonează cu canalul ventilat.

Suprafețele de lipire se pregătesc curate, uscate și stabile, cu amorsare unde este necesară. Se folosesc banda, adezivul sau racordul sudabil acceptate pentru membrana și suportul efectiv folosite. Îmbinarea membranei cu șorțul trebuie să păstreze evacuarea apei și să reziste solicitărilor detaliului.

Membrana nu se lasă să atârne liber în jgheab. Există și detalii cu evacuare separată, liberă, la streașină; în aceste cazuri, apa este condusă controlat în exterior prin piesa de picurare. Soluția se stabilește în proiect, fără a lăsa apa să se descarce în spatele elementelor de finisaj.

6. De ce trebuie protejată membrana de soare la streașină?

Chiar după montarea învelitorii, lumina poate ajunge la marginea membranei prin deschiderea de ventilare și prin perforațiile grilei. Zona expusă și lipirea ei pot fi afectate de radiația UV. Perioada admisă de expunere în timpul șantierului nu înseamnă acceptarea unei expuneri permanente după terminarea lucrărilor.

Soluții pentru protecția UV la streașină

Ampack arată că zona de streașină expusă prin grila de ventilare trebuie protejată față de radiația UV. În funcție de detaliu, protecția se poate realiza prin geometria șorțului metalic sau printr-un produs dedicat pentru streașină.

• Un șorț metalic suficient de lat. Acesta preia apa și ecranează zona sensibilă a membranei și a racordului față de lumină.
• O bandă / membrană specială de streașină, cu protecție UV. De exemplu, Ampatop SealEdge GHS combină membrana de acoperiș cu o fâșie de PVC stabilă la UV, sudată din fabrică. Partea destinată expunerii protejează racordul din zona deschisă.

Pentru detaliul cu șorț metalic lat ilustrat de Ampack, este indicat reperul b ≥ 2 × h. Acesta este un reper geometric pentru detaliul respectiv, nu o regulă universală pentru orice streașină și nu reprezintă automat lățimea totală a șorțului. La h = 5 cm, rezultă b ≥ 10 cm. Soluția trebuie adaptată geometriei reale astfel încât radiația UV să nu ajungă la zona sensibilă a membranei și a racordului.

Fâșia suplimentară se integrează în sensul scurgerii apei și se fixează conform sistemului, fără să formeze un prag și fără să închidă admisia aerului. Dublarea cu orice rest de folie nu oferă automat protecția prevăzută de producător.

O bandă adezivă rezistentă la UV protejează doar suprafața pe care o acoperă. Dacă membrana rămâne expusă pe o zonă mai lată, etanșarea unei singure îmbinări nu este suficientă. Trebuie deosebită banda de lipire a racordului de banda sau fâșia care ecranează întreaga zonă sensibilă.

7. Cu ce trebuie să rămâi?

Soluția se dimensionează și se execută conform proiectului de specialitate și instrucțiunilor actuale ale producătorilor, pentru întreaga alcătuire a acoperișului.