Montajul termoizolației „pe mămăligi” – problemă reală sau critică exagerată?
Montajul termoizolației numai în puncte de adeziv este o soluție apreciată de unii executanți pentru rapiditatea montajului și pentru posibilitatea de a aduce plăcile în plan atunci când suportul nu este perfect drept. În același timp, metoda este criticată pentru suprafața redusă de contact și pentru spațiile care pot rămâne între termoizolație și perete.
Problema nu este însă simplul fapt că există aer în spatele termoizolației. Important este ce configurație rezultă după montaj: cât de mare este spațiul dintre placă și perete, dacă acesta este continuu, dacă poate comunica cu exteriorul și cât de bine este fixată placa de suport. Dacă aerul exterior ajunge să circule prin acest spațiu, termoizolația nu mai contribuie la performanța peretelui în aceleași condiții ca în soluția proiectată.
Pe scurt: poți avea aceeași termoizolație, aceeași grosime și aceeași conductivitate termică λ, dar să nu obții performanța termică așteptată. Dacă montajul creează o cavitate continuă care comunică cu exteriorul, aerul poate circula în spatele plăcilor, iar rezistența termică efectivă a ansamblului poate scădea. În paralel, suprafața redusă și neuniformă de lipire poate afecta modul în care placa este susținută și fixată.
Ce înseamnă montaj „pe mămăligi”
Prin montaj „pe mămăligi” ne referim aici la aplicarea adezivului numai în puncte izolate pe spatele plăcii termoizolante. După presarea plăcii, aceasta este susținută în dreptul punctelor de adeziv, iar între ele rămân zone fără contact direct cu suportul.
Dacă punctele de adeziv sunt groase, placa rămâne mai depărtată de perete. Dacă sunt și suficient de distanțate, spațiile dintre ele se pot lega între ele, rezultând o cavitate relativ continuă în spatele termoizolației. Situația devine mai pronunțată atunci când adezivul este folosit pentru a compensa abateri mari de planeitate ale suportului.
Montajul numai în puncte nu trebuie confundat cu metoda „cordon perimetral + puncte”. În a doua situație, punctele centrale sunt completate de un cordon continuu de adeziv pe marginea plăcii. Tocmai acest cordon schimbă semnificativ geometria spațiului rămas în spatele termoizolației.
Cum recomandă producătorii lipirea plăcilor
În documentațiile sistemelor ETICS sunt întâlnite, în funcție de produs și de planeitatea suportului, două soluții uzuale: aplicarea adezivului sub formă de cordon perimetral și puncte centrale sau aplicarea adezivului pe întreaga suprafață a plăcii.
De exemplu, ROCKWOOL indică aplicarea adezivului sub formă de cordon perimetral și în 3–5 puncte centrale, astfel încât după presarea plăcii să se obțină o suprafață de contact de minimum 40%. Pentru suporturile cu o bună planeitate este prevăzută și aplicarea adezivului pe întreaga suprafață.
Exemplu din documentația ROCKWOOL: cordon perimetral + puncte centrale sau aplicare pe întreaga suprafață, în funcție de planeitatea suportului.
Cordon perimetral + puncte
Adezivul formează un contur continuu pe marginea plăcii, completat de punctele centrale.
Aplicare pe întreaga suprafață
Poate fi utilizată pe suporturi suficient de plane, atunci când sistemul ales prevede această metodă.
Planeitatea suportului este, prin urmare, importantă încă înainte de lipirea termoizolației. Adezivul poate compensa anumite neregularități în limitele prevăzute de sistem, dar nu ar trebui transformat într-un strat gros folosit pentru îndreptarea unui perete cu abateri mari.
Unde apare problema la montajul numai în puncte
Mai întâi trebuie făcută diferența dintre un gol de aer și o cavitate prin care circulă aer
Existența unui spațiu între perete și termoizolație nu înseamnă automat că performanța termică va fi afectată semnificativ. Un gol mic, local și închis se comportă diferit de o cavitate continuă care comunică cu exteriorul și permite circulația aerului.
La montajul numai în puncte, adezivul nu formează un contur continuu pe marginea plăcii. Spațiile dintre puncte pot astfel comunica între ele, inclusiv de la o placă la alta, dacă detaliile de montaj permit acest lucru.
Diferența de principiu: la montajul numai în puncte pot rămâne trasee continue între placă și suport. Cordonul perimetral sau aplicarea continuă a adezivului limitează această comunicare.
Când începe să circule aerul
Pentru ca în cavitate să apară o circulație semnificativă, aceasta trebuie să comunice cu exteriorul. Este necesară o zonă prin care aerul poate pătrunde și o altă zonă prin care se poate deplasa sau evacua.
Diferențele de presiune produse de vânt pot pune aerul în mișcare prin aceste trasee. Pe cavități verticale și suficient de înalte poate contribui și efectul de tiraj determinat de diferențele de temperatură.
De aceea, problema nu este decisă doar de modul în care este aplicat adezivul pe mijlocul plăcii. Contează și modul în care este închis spațiul din spatele termoizolației la marginile și întreruperile fațadei.
Soclu
O deschidere la baza termosistemului poate permite aerului exterior să pătrundă în spațiul din spatele termoizolației.
Ferestre și străpungeri
Racordurile deschise pot crea legături locale între exterior și cavitatea din spatele plăcilor.
Streașină / sageac
O zonă deschisă la partea superioară poate permite evacuarea aerului care a circulat prin spatele termosistemului.
Ce se întâmplă din punct de vedere termic
În situația normală, căldura care trece prin perete trebuie să traverseze și stratul termoizolant înainte de a ajunge la exterior. Rezistența termică a termoizolației limitează acest transfer și contribuie la obținerea valorii U pentru care a fost proiectat peretele.
Dacă însă aerul exterior circulă într-o cavitate aflată între perete și termoizolație, acesta poate prelua căldură direct de la suprafața peretelui și o poate transporta prin cavitate către exterior. Astfel, o parte din transferul termic ocolește stratul termoizolant.
În acest caz, termoizolația nu mai lucrează în ansamblu la performanța pentru care a fost proiectată. Circulația aerului în spatele plăcilor creează o cale suplimentară de transfer termic, iar rezistența termică efectivă R a peretelui poate scădea. Ca urmare, coeficientul efectiv de transfer termic U poate crește, iar pierderile de căldură pot fi mai mari.
Conductivitatea termică λ a materialului termoizolant nu se modifică. Materialul rămâne același, dar performanța peretelui nu mai este determinată doar de λ și de grosimea termoizolației. Montajul poate reduce contribuția efectivă a stratului termoizolant la rezistența termică totală a ansamblului.
Amploarea scăderii de performanță depinde de geometria cavității și de circulația aerului prin aceasta. Un spațiu mare, dar complet închis, nu este echivalent cu o cavitate prin care aerul exterior poate intra, circula și ieși. Cu cât traseul este mai continuu și mai bine conectat cu exteriorul, cu atât efectul asupra performanței termice poate fi mai important.
Montajul în puncte poate crea și o problemă de fixare
Aspectul termic nu este singurul motiv pentru care metoda de lipire este importantă. La montajul numai în puncte, suprafața reală de contact dintre placă și suport poate fi redusă și neuniform distribuită.
În special marginile plăcii pot rămâne fără adeziv, iar solicitările sunt transferate către suport numai prin punctele locale de contact.
Pe plăcile desprinse se observă urmele unei aplicări a adezivului exclusiv în puncte. Imaginea evidențiază configurația lipirii, dar nu permite stabilirea cauzei desprinderii fără informații despre suport, adeziv, dibluri, execuție și solicitările la care a fost expus sistemul.
Diblurile nu trebuie considerate o soluție care compensează automat o lipire necorespunzătoare. Lipirea și fixarea mecanică fac parte din același sistem și trebuie realizate conform configurației prevăzute de producător.
Dacă diblul este montat într-o zonă în care placa este mult depărtată de suport și nu există adeziv în spatele ei, rozeta poate încărca local o zonă nesprijinită. Acest aspect poate fi cu atât mai important în cazul materialelor mai deformabile, precum vata minerală.
Concluzie
O termoizolație bună nu este suficientă dacă este montată greșit. Montajul numai „pe mămăligi” poate lăsa spații continue în spatele plăcilor, iar dacă prin acestea circulă aer exterior, performanța termică a peretelui poate scădea.
Materialul rămâne același, dar ansamblul poate pierde mai multă căldură decât în cazul unui montaj corect.
Ce trebuie să reții
Nu contează doar ce termoizolație alegi și ce grosime are. Contează și cum este montată.
Dacă montajul permite aerului să circule în spatele termoizolației, rezistența termică efectivă scade.
Pe scurt: o termoizolație performantă, montată greșit, poate avea rezultate slabe.
Comentarii